Pelerinaj și Rugăciune pentru credincioșii Parohiei Vlad Țepeș

Credincioșii Parohiei Vlad Țepeș din Protopopiatul Călărași, s-au îmbogățit

duhovnicește și în acest an, printr-un pelerinaj organizat cu binecuvântarea

Preasfințitului Părinte Episcop Vincențiu, de către preacucernicul părinte

Vasile Petre, la patru mănăstiri din județul Prahova.

 

Grupul de pelerini a pornit în dimineața zilei de joi, 11 Iulie 2019, din

comuna Vlad Țepeș, prima oprire fiind la Mănăstirea Zamfira.

 

Această mănăstire, de maici, cu hramurile ,,Intrarea în Biserică a Maicii

Domnului și Sfântul Nifon” este o ctitorie a epocii fanariote și un important

lăcaș de cult de pe Valea Teleajenului. În anul 1856, Nicolae Grigorescu a

realizat picturile murale de la Mănăstirea Zamfira.

 

După închinarea la această mănăstire, grupul de pelerini, a făcut un popas

într-o poieniță de la poalele munților, pentru o mică agapă frățească.

 

          De la Mănăstirea

Zamfira, pelerinii de la Vlad Țepeș, s-au îndreptat spre Mănăstirea Cheia,

aflată în județul Prahova, la o altitudine de 897 m, la poalele Munților

Ciucaș.

 

          Aflată într-un cadru

mirific, Mănăstirea Cheia, a reprezentat un lăcaș de alinare sufletească și

trupească pentru pelerini. Părintele Vasile Petre le-a vorbit credincioșilor

despre această mănăstire, astfel că, prima Biserică a Mănăstirii Cheia ridicată

la 1770, era din lemn și avea hramul ,,Sfântul Ierarh Nicolae”.

 

După șapte ani Biserica a fost distrusă de turci, inițiativa pentru

construirea celei de-a doua Biserici, aparținând starețului Atanasie, primul

stareț cunoscut după nume al Cheii. A fost ridicată la poalele Muntelui Roșu și

avea hramul ,,Adormirea Maicii Domnului”.

 

 După ce s-au rugat și închinat la Mănăstirea Cheia, pașii pelerinilor

s-au îndreptat spre un alt sfânt lăcaș, respectiv Mănăstirea Suzana, situată pe

Valea Teleajenului la 40 km de Vălenii de Munte, într-o fermecătoare poziție

naturală.

 

Această mănăstire constituie un monument al spiritualității și al artei.

 

În 1740, a fost ridicată de o credincioasă din Săcele-Brașov, cu numele de

Suzana Arsicu. Biserica păstrează stilul arhitecturii muntenești.

 

      După ce au vizitat

această Mănăstire, grupul de pelerini, a pornit spre Mănăstirea Ghighiu, mănăstire

de maici, cu hramul ,,Izvorul Tămăduirii”.

 

Ridicată acum mai bine de patru secole, în mijlocul unei păduri care făcea

parte din legendarii Codrii ai Vlăsiei, Mănăstirea atrage credincioși din toată

țara. Două sunt motivele pentru care oamenii vin să se roage aici: icoana

făcătoare de minuni a Maicii Domnului-Siriaca, adusă tocmai din Siria, și un

renumit izvor tămăduitor.

 

În acest pelerinaj al vieții pământești, mai lung sau mai scurt, după cum

îi este dat fiecăruia, se cuvine să ascultăm cuvântul celor ce înlesnesc

comuniunea noastră cu Dumnezeu, cuvânt ce va rodi mai cu spor în locurile unde

s-au nevoit întru binecuvântarea noastră Maica Domnului, sfinții, pustnicii,

ori marii duhovnici ai Ortodoxiei.

 

          Părintele Vasile Petre

le-a vorbit credincioșilor despre cât este de important pelerinajul pentru un

creștin ortodox, astfel că, întotdeauna pelerinajele sunt prilej de bucurie

duhovnicească, întărire în credință, rugăciune, îmbogățire

spiritual-duhovnicească dar și culturală.

 

Pelerinajul este un răspuns al omului (care caută să ajungă într-un loc

sfânt) la apelul făcut de Dumnezeu. Legătura dintre chemarea Lui Dumnezeu și

răspunsul omului se numește credință. 

 

A consemnat Preot Paroh Vasile Petre.