Credincioșii Parohiei Vlad Țepeș din Protopopiatul Călărași, s-au îmbogățit
duhovnicește și în acest an, printr-un pelerinaj organizat cu binecuvântarea
Preasfințitului Părinte Episcop Vincențiu, de către preacucernicul părinte
Vasile Petre, la patru mănăstiri din județul Prahova.
Grupul de pelerini a pornit în dimineața zilei de joi, 11 Iulie 2019, din
comuna Vlad Țepeș, prima oprire fiind la Mănăstirea Zamfira.
Această mănăstire, de maici, cu hramurile ,,Intrarea în Biserică a Maicii
Domnului și Sfântul Nifon” este o ctitorie a epocii fanariote și un important
lăcaș de cult de pe Valea Teleajenului. În anul 1856, Nicolae Grigorescu a
realizat picturile murale de la Mănăstirea Zamfira.
După închinarea la această mănăstire, grupul de pelerini, a făcut un popas
într-o poieniță de la poalele munților, pentru o mică agapă frățească.
De la Mănăstirea
Zamfira, pelerinii de la Vlad Țepeș, s-au îndreptat spre Mănăstirea Cheia,
aflată în județul Prahova, la o altitudine de 897 m, la poalele Munților
Ciucaș.
Aflată într-un cadru
mirific, Mănăstirea Cheia, a reprezentat un lăcaș de alinare sufletească și
trupească pentru pelerini. Părintele Vasile Petre le-a vorbit credincioșilor
despre această mănăstire, astfel că, prima Biserică a Mănăstirii Cheia ridicată
la 1770, era din lemn și avea hramul ,,Sfântul Ierarh Nicolae”.
După șapte ani Biserica a fost distrusă de turci, inițiativa pentru
construirea celei de-a doua Biserici, aparținând starețului Atanasie, primul
stareț cunoscut după nume al Cheii. A fost ridicată la poalele Muntelui Roșu și
avea hramul ,,Adormirea Maicii Domnului”.
După ce s-au rugat și închinat la Mănăstirea Cheia, pașii pelerinilor
s-au îndreptat spre un alt sfânt lăcaș, respectiv Mănăstirea Suzana, situată pe
Valea Teleajenului la 40 km de Vălenii de Munte, într-o fermecătoare poziție
naturală.
Această mănăstire constituie un monument al spiritualității și al artei.
În 1740, a fost ridicată de o credincioasă din Săcele-Brașov, cu numele de
Suzana Arsicu. Biserica păstrează stilul arhitecturii muntenești.
După ce au vizitat
această Mănăstire, grupul de pelerini, a pornit spre Mănăstirea Ghighiu, mănăstire
de maici, cu hramul ,,Izvorul Tămăduirii”.
Ridicată acum mai bine de patru secole, în mijlocul unei păduri care făcea
parte din legendarii Codrii ai Vlăsiei, Mănăstirea atrage credincioși din toată
țara. Două sunt motivele pentru care oamenii vin să se roage aici: icoana
făcătoare de minuni a Maicii Domnului-Siriaca, adusă tocmai din Siria, și un
renumit izvor tămăduitor.
În acest pelerinaj al vieții pământești, mai lung sau mai scurt, după cum
îi este dat fiecăruia, se cuvine să ascultăm cuvântul celor ce înlesnesc
comuniunea noastră cu Dumnezeu, cuvânt ce va rodi mai cu spor în locurile unde
s-au nevoit întru binecuvântarea noastră Maica Domnului, sfinții, pustnicii,
ori marii duhovnici ai Ortodoxiei.
Părintele Vasile Petre
le-a vorbit credincioșilor despre cât este de important pelerinajul pentru un
creștin ortodox, astfel că, întotdeauna pelerinajele sunt prilej de bucurie
duhovnicească, întărire în credință, rugăciune, îmbogățire
spiritual-duhovnicească dar și culturală.
Pelerinajul este un răspuns al omului (care caută să ajungă într-un loc
sfânt) la apelul făcut de Dumnezeu. Legătura dintre chemarea Lui Dumnezeu și
răspunsul omului se numește credință.
A consemnat Preot Paroh Vasile Petre.
