Cu binecuvântarea Preasfințitului Părinte VINCENȚIU, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, credincioșii Parohiei Independența alături de alți credincioși au mers intr-un pelerinaj la Mănăstirile din Prahova și Ilfov însoțiți de părintele paroh Gheorghe Marcian în postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, înaintea sărbătorii Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, care este prăznuită pe 24 iunie. Această sărbătoare este cunoscută în popor și sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica .
Acest pelerinaj de suflet, este dedicat descoperirii unor importante lăcașuri de cult din apropiere, fiecare cu o puternică incărcătura istorică, spirituală și culturală, cu istorie de secole, locuri în care credința, cultura și tradițiile românești s au păstrat neîntrerupt perfecte pentru reculegere și rugăciune în perioada postului..
Prima oprire fiind la Mănăstirea Sitaru din judeţul Ilfov, numită şi "mănăstirea în apă" de patriarhul Macarie al Antiohiei, care a vizitat-o în 1656. Atunci, Mănăstirea Sitaru era situată pe o insulă înconjurată de apele Ialomiţei.
Pelerinajul a continuat cu rugăciuni la Mănastirea Căldărușani, ctitorie a domnitorului Matei Basarab din secolul al XVII-lea, una dintre cele mai importante mănăstiri istorice din zonă. A fost un important centru cultural și religios de-a lungul timpului.
Următorul popas spre închinare a fost Mănăstirea Snagov, situată pe o insulă în mijlocul lacului Snagov. Mănăstirea este cunoscută pentru legendele legate de Vlad Țepes și pentru cadrul natural deosebit, oferind un peisaj spectaculos și încărcat de mister. De această aşezare monahală, prin evlavie şi dărnicie, şi-au legat numele domnitorii: Vladislav I, Mircea cel Bătrân, Vladislav al II-lea, Vlad Ţepeş, care a fortificat mănăstirea, iar mormântul lui se află, potrivit tradiţiei, în această mănăstire.
De la Snagov, pelerinii s-au îndreptat spre Mănăstirea Ghighiu, unde s-au închinat icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Siriaca“ , care este considerată un dar spiritual deosebit, iar credincioșii mărturisesc vindecări și împlinirea rugăciunilor în fața ei, şi au admirat pictura executată de Gheorghe Tattarescu în anul 1865. În incinta mănăstirii se află și Izvorul Tămăduirii, al cărui har este legat de icoană.
Mănăstirea Pissiota, cu hramul Înalțarea Domnului. Aici se afla Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, despre care se spune că vede tot și ajută la alinarea suferințelor.
După ce au vizitat Mănăstirea Pissiota, paşii pelerinilor s-au îndreptat spre un alt sfânt lăcaş din Arhiepiscopia Bucureştilor, respectiv Mănăstirea Ţigăneşti, cunoscută datorită icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului şi secţiei de broderie artistică în care a fost lucrată broderia din sala maură a castelului Peleş.
Manastirea Jercălăi, cu Hramul Adormirea Maicii Domnului, adăpostește Icoana Maica Domnului adusa de la Sfăntul Mormânt. Mănăstirea Jercălăi este cunoscută în special pentru biserica sa de lemn în formă de corabie, o construcție arhitecturală tradițională transilvăneană tipică secolului XVIII.
Ultima rugăciune a fost la Mănăstirea Parepa, care s-a născut din dorința credincioșilor de a cinsti memoria eroilor neamului, reușind să fie finalizată după decenii de întreruperi cauzate de război și de regimul comunist. Astăzi, așezământul reprezintă un reper duhovnicesc la granița dintre dealurile prahovene și Bărăgan, fiind definit prin viața de obște riguroasă și prin paraclisul ridicat pe locul unei vechi troițe a Patriarhului Miron Cristea.
Acest pelerinaj, însoţit de rugăciuni, de cântări şi de convorbiri duhovniceşti, a fost pentru credincioși un izvor de bucurie şi pace interioară, un prilej de îmbogăţire spirituală, în care spiritualitatea se întâlnește cu istoria, iar fiecare mănăstire spune o poveste despre credința și cultura românească.
A CONSEMNAT PREOT PAROH GHEORGHE MARCIAN
