Din timpuri îndepărtate, în comunitatea rromilor/țiganilor spoitori, se păstrează, cu sfințenie, o veche tradiție pascală, specifică doar acestui grup etnic, și anume, sacrificarea meilor în Duminica Sfântului Apostol Toma.

Toți membrii comunității sacrifică mieii și înainte de Sfintele Paști, vopsesc ouăle, coc pasca, participă la slujbele bisericești, împărtășindu-se cu Sfintele Taine (majoritatea la Liturghia Pascală),  împlinind, astfel, toate rânduielile specifice perioadei liturgice pentru toți creștinii ortodocși.

Dar ca și particularitate, a comunității spoitorilor, este sacrificarea altor miei în Duminica Tomii (unii și în ziua de prăznuire a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, deoarece ”Hâderlezi” marchează începutul anului pastoral și al verii). 

În zorii acestei zile, pe capul mielului este așezată o coroniță împletită din ramuri de salcie și flori, se aprind două lumânări, iar copiii sunt așezați lângă miel rostindu-se o rugăciune pentru sănătate. Într-un vas se pune puțin vin roșu, iar după junghierea mielului, se adaugă și puțin sânge. Cu acest amestec (vin roșu și sânge) un bărbat, de regulă cel mai în vârstă, unge sau însemnează cu semnul Sfintei Cruci pe frunte pe toți membrii familiei, rugându-se pentru sănătate și rostind ”Bahtalo hâderlezi!” sau ”Hâderlezi bahtalo!” adică ”Paști fericit!”, ”Paști cu sănătate!” sau ”Primăvară/vară cu sănătate!”.

După sacrificarea mielului, membrii familiei lărgite se adună într-una din locuința unei familii restrânse care are o anumită problemă de sănătate (sau de altă natură) sau dorește să aducă mulțumire lui Dumnezeu pentru binefacerile primite.

Femeile pregătesc ”hâderlezi”, un fel de drob tradițional (după ce sunt pregătite toate ingredientele necesare pentru un drob clasic) cu multă verdeață ce se consumă necopt, doar fiert (se prepară și drobul obișnuit, la cuptor), precum și un preparat din orez cu carne de miel (un fel de pilaf). Pe lângă aceste două preparate culinare speciale se mai pun pe masă și alte alimente (friptură de miel, dulciuri și băuturi). Toți cei prezenți fac rugăciunea înainte de masă (de regulă cântă Hristos a înviat!).

După servirea mesei oferă ”jertfă” invitaților (proveniți din alte familii mai nevoiașe sau din alte comunități), pachete cu carne de miel și verdețuri (leuștean, ceapă și usturoi verde, mărar, pătrunjel), ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru darurile/binecuvântările primite sau ca o rugăminte adresată Domnului Dumnezeu pentru rezolvarea unor probleme de sănătate. Cei care primesc nu au voie să spună ”bogdaproste”, ci  trebuie să zică ”să fie de sănătate” sau ”să fie de mulțumire și slava lui Dumnezeu”. Și ei fac toate cele rânduite pentru cei răposați dând de pomană, dar în această zi, tot ceea ce oferă, este spre mulțumire și sănătate. După servirea mesei de prânz, majoritatea familiilor sopitorești se strâng seara la un local (restaurant) unde petrec și servesc din cele pregătite și aduse de fiecare familie ca mulțumire. 

Tradiția însemnării cu semnul Sfintei Cruci (cu sânge de miel și vin roșu) pe frunte, vine din India. Se știe, din viața Sfântului Apostol Toma, că acesta a adus sămânța Evangheliei și în această parte a lumii, formând o comunitate de creștini numiți până astăzi ”tomiți”.

În jur de două milioane de creștini de pe coasta vestică a Indiei, în două provincii, Malabar și Malannkar, îl numesc pe Sfântul Apostol Toma, ”curajosul”.

Jertfa sau milostenia pe care membrii comunității spoitorești o fac în semn de mulțumire aduă lui Dumnezeu și pentru sănătatea celor dragi are, se pare, legătură cu milosteniile pe care le făcea Sfântul Apostol Toma Curajosul, în India, atunci când vestea cuvântul Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos.  

”Voind Gundafor, împăratul Indiei, să-şi facă un palat preaslăvit, prin pronia lui Dumnezeu ai fost adus înaintea lui drept meşter iscusit, venit din laturile Palestinei. Primindu-te cu mare bucurie împăratul şi încredinţându-ţi aur din destul, spre săvârşirea palatului, tu, Sfinte, l-ai împărţit la săraci, ca să-i agoniseşti lui palat fără de asemănare în lăcaşurile cereşti. Pentru care înţeleaptă îndrăzneală, lăudându-te, îţi strigăm:
Bucură-te, că preaîndrăzneţ te-ai arătat;
Bucură-te, că ai făurit un plan minunat;
Bucură-te, că tot aurul la săraci l-ai dat;
Bucură-te, că pe Domnul Însuşi L-ai împrumutat;
Bucură-te, că palat preaslăvit împăratul a dorit;
Bucură-te, că lăcaş neasemănat în ceruri i-ai gătit;
Bucură-te, că prin tine şi noi năzuim la cămările cereşti;
Bucură-te, că acolo, împreună cu Hristos te sălăşluieşti;
Bucură-te, şi ne du şi pe noi în casa Tatălui de Sus;
Bucură-te, şi ne uneşte cu Domnul Iisus;
Bucură-te, ajutorul celor săraci şi în nevoi;
Bucură-te, Sfinte, şi roagă-te şi pentru noi;
Bucură-te, Sfinte Toma, Apostol al Mântuitorului Hristos!” 

(Icosul 7 din Acatistul Sfântului Apostol Toma)

A consemnat părintele Achim C. Vergil-Marian, preot II la Parohia Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Călărași