Este bine știut faptul că Istoria, tradiția și întreaga existență a satului
românesc este strâns legată de relația omului cu Dumnezeu și cu pământul peste
care Divinitatea l-a pus stăpân. Țăranul român a înțeles această poziție pe
care l-a așezat Dumnezeu, ca pe o binecuvântare și s-a comportat cu pământul nu ca un uzurpator
ci ca un părinte, iubind mediul în care a trăit ca pe propria viață. Satele
noastre poartă în ele întreaga dramă a poporului nostru, obligat să muncească
din greu pentru orice împlinire cât de mică, să se plece înaintea mai marilor și
să se mulțumească cu puțin, să-și vadă truda risipită și să trebuiască s-o ia de
la capăt, să plângă și să râdă în același timp, să-și boteze copiii și să-și
îngroape morții, să iubească mai mult lemnul (trecător) decât piatra
(durabilă), să treacă și să petreacă prin lume, ca vântul „ce-adie pe poteci”,
fără să tulbure lumea cea dezlănțuită.
Și în această vară un grup de credincioși din Parohia Independența
în perioada 1-3 iulie 2019, au pornit într-un pelerinaj la mai multe
mânăstiri istorice dar și la unele mai noi construite care încearcă să răspundă
nevoilor spirituale a creștinilor care
trăiesc atât la sat cât și la oraș.
Dintre mânăstirile vizitate
amintim Mânăstirea Ghighiu, Mânăstirea Caraiman, Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii
Brașovului, Mânăstirea Izvorul Mureșului, Mânăstirea Sfântul Ilie Toplița,
Mânăstirea Cașva, Mânăstirea Piatra Fântânele, Mânăstirea Dorna Arini,
Mânăstirea Humorului, Mânăstirea Râșca și am încheiat această călătorie
spirituală cu Mânăstirea Brazi din județul Vrancea.
Prin acest pelerinaj am
descoperit încă odată că țăranul simplu, a cărui minte și al cărui suflet au
rămas neatinse de propaganda și frazeologia ideologică perfidă, că adevăratul aur al României este pământul
acestei țări, sfințit de sângele strămoșilor noștri vărsat pentru a-l apăra,
sunt apa și aerul nepoluate, adevărata independență îi este asigurată de mica
gospodărie țărănească, bogăția reală nu sunt banii, ci hrana și roadele care
ies din munca mâinilor lui.
Așadar „Tradiția adevărată e singura merinde sufletească”, după
cum spunea marele scriitor Liviu Rebreanu pe care trebuie să o prețuim
cu toții și să o punem în valoare cât mai bine.
A
consemnat părintele Dănuț Noapteș, preot II la Parohia Independența din
Protopopiatul Călărași.
