Este bine știut faptul că Istoria, tradiția și întreaga existență a satului

românesc este strâns legată de relația omului cu Dumnezeu și cu pământul peste

care Divinitatea l-a pus stăpân. Țăranul român a înțeles această poziție pe

care l-a așezat Dumnezeu, ca pe o binecuvântare și  s-a comportat cu pământul nu ca un uzurpator

ci ca un părinte, iubind mediul în care a trăit ca pe propria viață. Satele

noastre poartă în ele întreaga dramă a poporului nostru, obligat să muncească

din greu pentru orice împlinire cât de mică, să se plece înaintea mai marilor și

să se mulțumească cu puțin, să-și vadă truda risipită și să trebuiască s-o ia de

la capăt, să plângă și să râdă în același timp, să-și boteze copiii și să-și

îngroape morții, să iubească mai mult lemnul (trecător) decât piatra

(durabilă), să treacă și să petreacă prin lume, ca vântul „ce-adie pe poteci”,

fără să tulbure lumea cea dezlănțuită.

Și în această vară un grup de credincioși din Parohia Independența

în perioada 1-3 iulie 2019, au pornit într-un pelerinaj la mai multe

mânăstiri istorice dar și la unele mai noi construite care încearcă să răspundă

nevoilor spirituale a  creștinilor care

trăiesc atât la sat cât și la oraș.

         Dintre mânăstirile vizitate

amintim Mânăstirea Ghighiu, Mânăstirea Caraiman, Biserica Sfântul Nicolae din Șcheii

Brașovului, Mânăstirea Izvorul Mureșului, Mânăstirea Sfântul Ilie Toplița,

Mânăstirea Cașva, Mânăstirea Piatra Fântânele, Mânăstirea Dorna Arini,

Mânăstirea Humorului, Mânăstirea Râșca și am încheiat această călătorie

spirituală cu Mânăstirea Brazi din județul Vrancea.

         Prin acest pelerinaj am

descoperit încă odată că țăranul simplu, a cărui minte și al cărui suflet au

rămas neatinse de propaganda și frazeologia ideologică perfidă,  că adevăratul aur al României este pământul

acestei țări, sfințit de sângele strămoșilor noștri vărsat pentru a-l apăra,

sunt apa și aerul nepoluate, adevărata independență îi este asigurată de mica

gospodărie țărănească, bogăția reală nu sunt banii, ci hrana și roadele care

ies din munca mâinilor lui.

Așadar „Tradiția adevărată e singura merinde sufletească”,  după 

cum spunea marele scriitor Liviu Rebreanu pe care trebuie să o prețuim

cu toții și să o punem în valoare cât mai bine.

         A

consemnat părintele Dănuț Noapteș, preot II la Parohia Independența din

Protopopiatul Călărași.